Povestea cavalerului alb pe Drumul Laptelui

Pe aici pe la noi există o vorba înÈ›eleaptă: cică “Lung e drumul Clujului”. E drept că eu locuiesc destul de aproape de Cluj, însă mie chiar nu mi se pare atât de lung. Nu acelaÈ™i lucru aÈ™ putea să spun despre drumul parcurs de lapte pentru a ajunge acolo unde îi este lui mai bine: adică în burÈ›ile noastre. Nu mă credeÈ›i pe cuvânt? Ok, staÈ›i puÈ›in È™i ascultaÈ›i-mi povestea.

Totul a început într-o frumoasă zi de primăvară (sau cel puțin așa îmi place să cred că a fost ziua respectivă) când cei de la Danone (cu ajutorul oamenilor deștepți de la Blogal Initiative) au pus-o de o frumoasă campanie prin care lumea întreagă poate să vadă cum stă treaba cu produsele lor. Și asta nu oricum, ci prin ochii unor bloggeri curioși și simpatici.

Prin urmare, au fost create 3 echipe de bloggeri, fiecare cu câte un fermier, un transportator, un controlor de calitate È™i un căpitan de echipă (Ahoy, căpitane!). Mare mi-a fost surpriza când, după ce mi-am depus candidatura, am aflat că fac È™i eu parte dintr-o echipă ca È™i controlor de calitate. Sincer, mi-ar fi plăcut să pot lua parte la întreagă aventură (la anul poate?), însă, ca în orice economie de piață, fiecare cu rolul È™i cu meseria lui lui: Elly Weiss a fost cel mai harnic fermier, Mihai Motrescu a fost cel mai responsabil transportator, iar eu…..va las pe voi să decideÈ›i dacă mi-am făcut sau nu datoria ca È™i controlor de calitate.

Deci cum e cu drumul cel lung?

Ok, revenind la drumul ÅŸi la oile….ăăăă, vacile noastre…. nu am să vă povestesc ce a făcut cavalerul si eroul povestirii noastre, laptele, până să ajungă la fabrica Danone de unde l-am preluat eu, dar vă invit neaparat să-i citiÅ£i aventurile încondeiate atât de bine de Elly in 4 capitole, 1, 2, 3 si 4, precum ÅŸi de catre Mihai in fascinanta lui aventură pe drumul laptelui. VeÅ£i vedea astfel ca laptele nici nu a început să fie procesat că deja a ÅŸi parcurs sute de mii de kilometrii, atât prin Å£evile de la fermă cât ÅŸi pe drumurile patriei, pentru ca într-un final, să ajungă la fabrica Danone din BucureÅŸti de unde “l-am preluat” eu.

La fabrica Danone

Din fericire pentru mine, am destule cunoștințe în București, ba chiar și neamuri care locuiesc de ani buni în capitală, cu toate acestea, nimeni nu știa pe unde ar putea fi fabrica, așa că am pus GPS-ul la lucru pentru a ne duce la destinație, pe mine, soția și feciorul meu, mare amator de Danonino. Cu GPS-ul pe post de călăuza, am ajuns fără probleme la fabrica ce trona maiestos pe una din străduțele capitalei.
Fabrica Danone
Însă deși ajunsesem la fabrică, am fost direcționați puțin mai încolo, către birouri unde trebuia să fim preluați și instruiți înainte de a putea trece de zidurile (mă rog, gardul) castelului Danone ce era cu strășnicie păzit de un fioros străjer. Aici am primit cu toții ecusoane și indicații precise să urmărim doar linia galbenă destinată vizitatorilor, pentru a reduce riscul accidentărilor. Aici trebuie să fac o paranteză și să spun că deși pentru mulți acest lucru poate părea banal, eu știu de la mama mea cât de important e să respecți toate normele de protecție și instructajul făcut la intrarea într-o fabrică, pentru că toate aceste reguli au fost făcute pentru protecția personalului și a vizitatorilor.

Vacuta DanoneAÅŸa că iată-ne porniÅ£i pe lunga cărăruie galbena precum Dorothy cea din Kansas, nerăbdători să ne întâlnim cu sperietoarea de ciori, omul de tinichea sau cu fiorosul leu. Nici nu am făcut 5 paÈ™i că hopa, ne-am È™i întâlnit cu “sperietoarea de ciori” sub forma unei simpatice văcuÈ›e care a fost atât de bună încât să se lase fotografiată. Apoi am intrat efectiv în fabrică, unde în prima fază a trebuit să ne echipăm corespunzător cu “platoÈ™e, coifuri È™i armuri”, sau mai exact cu: capeline, ochelari, halate, dopuri pentru urechi (antifoane) È™i un fel de botoÈ™ei, pentru a reduce la minim riscul contaminării utilajelor È™i a încăperilor pe care urma să le vedem. Din păcate însă, aici l-am È™i pierdut pe cel mai mic cavaler, feciorul meu care nu a vrut sub nicio formă să își ia echipamentul, aÈ™a că a trebuit să-l lăsăm în urmă. ÃŽnsa, după cum am aflat la intoarcere, el s-a distrat de minune în încăperea destinată celor mici. ÃŽn plus, am aflat că în fiecare zi de miercuri fabrica primeÈ™te grupuri organizate de copii, în general de la È™coli, pentru a vizita fabrica. AÈ™a că micuÈ›ul meu cavaler va mai avea o È™ansa când va fi ceva mai mare.

Omul de tinicheaOdată echipaÈ›i, am intrat efectiv în fabrică unde ne-am întîlnit ÅŸi cu “omuleÈ›ul de tinichea” (de fapt de inox) ce ajuta la preluarea, stocarea È™i prelucrarea laptelui primit de la ferme. Tot aici a început È™i asaltul cu informaÈ›ii asupra noastră. Trebuie sa recunosc ca a fost un asalt puternic la care personal, cu greu am făcut fata pentru a putea nota È™i memora totul. Chiar È™i “sabia” mea marca BIC cu pasta albastră abia făcea faţă, ba chiar am È™i avut impresia de vreo cîteva ori că va renunÈ›a la a mai scrie. AÅŸa ca îmi cer scuze faţă de voi dacă relatarea mea nu va fi completă, însa întreg procesul este chiar complex. Am să încerc totuÈ™i sa relatez cât mai multe.

Prelucrarea laptelui

Așadar, laptele sosește de la ferme cu ajutorul unor mari cisterne. Aici, înainte de a fi descărcat este analizat și reanalizat pentru a corespunde standardelor Danone dar și pentru a se reconfirma faptul că laptele nu este contaminat cu antibiotice sau lungit cu apa. Odată analizele terminate, laptele este descărcat și păstrat la 4 grade în uriașe rezervoare de inox de unde este preluat și transportat prin sute de kilometri de țevi. În prima fază este supus unui tratament termic, după care, cu ajutorul altor țevi transportatoare laptele ajunge în alte tancuri unde este degresat și apoi amestecat cu anumiți fermenți. Fermenții sunt absolut necesari, pentru că în urma tratamentului termic, fermenții naturali ai laptelui sunt distruși, așa că acesta trebuie ajutat puțin. Tot acest proces este atent monitorizat de o serie de senzori și de o mulțime de calculatoare care se ocupă de întreg procesul, desigur, sub atenta coordonare a personalului care trebuie să urmărească și să noteze zeci de parametri.

calculatoareIată o parte din calculatoarele care monitorizeaza acele tancuri, iar în spate se poate vedea întreaga hală unde se regăsesc acele tancuri. Fiecare tanc este riguros spălat înainte de a fi refolosit. Ba chiar i se și analizează ultima apa folosită la spălare pentru a fi siguri că nu mai există reziduri ce pot influența următoarea umplere. Apa folosită devine astfel deșeu care este se pare (nu am vizitat stația și nici nu am văzut-o) tratată în propria stație de epurare unde, presupun că înainte de a fi redata naturii este din nou analizată, așa cum știu că trebuie făcut și procedat.

Mai departe am ajuns în laboratoare unde din nou am fost asaltați cu numeroase informații și procedee de lucru care pentru mine au fost foarte interesante. Am aflat că aici se fac practic toate analizele, inclusiv pe acelea care se fac înainte de descărcarea cisternei cu laptele venit de la ferme precum și a ambalajelor care sunt aduse de la alți furnizori. Tot aici se face și testarea pentru a se determina conținutul de aflatoxină, în acest sens ba chiar aveau un aparat special cumpărat doar pentru asta. Din câte am înțeles însa, acest aparat a fost cumpărat doar recent și personal cred ca a fost luat doar după scandalul apărut în presă, până atunci aceasta determinare făcîndu-se prin metode ceva mai clasice.

Tot aici se mai fac și analize de PH, aciditate, conținut de substanța uscată, proteine, punct de îngheț ba chiar și o evaluare organoleptica. În plus, pentru fiecare șarja se păstrează contraprobe (la rece și la cald) care  în cazul în care sunt probleme sau reclamații se pot folosi pentru alte analize sau pentru comparații. Am mai aflat cu aceasta ocazia ca da, se pune și lapte praf în compoziția laptelui, doar că se ajunge la această metodă doar în cazul în care laptele nu are caracteristicile necesare pentru a oferi iaurtului un gust și o consistenţă egală pentru fiecare pahar în parte și ca acest lucru se întîmpla destul de rar. Aici sincer, sunt cam sceptic pentru că eu tot timpul simt în iaurt o mică granulație care desigur, poate să vină de la orice, însa eu cred că e de la laptele praf care se adaugă. Şi într-un fel e și normal. Laptele vine de la diverse vaci și ferme, ca să-i dai un anumit gust care să fie consistent pentru fiecare produs în parte, e nevoie și de ceva lapte praf. Că întreg iaurtul se face doar din lapte praf, asta nu cred, însa sunt sigur ca acesta e un element prezent de fiecare dată.

Am mai văzut È™i laboratorul de microbiologie care de asemenea era dotat cu un microscop È™i alte diverse aparaturi. Cred ca aici am poposit È™i am discutat cel mai mult, însa asta pentru mine a fost È™i o problema. Adică mai mult am discutat. Mi-ar fi plăcut să facem analize, să testam, să ne uiăm la microscop, să gustăm, să facem cam tot ce se face în laborator È™i să ne putem lua intradevăr în serios meseria. Din păcate, exact asta nu am făcut. Nu zic că nu a fost foarte interesant È™i educativ, dar au fost doar vorbe. La rugămintea mea, tanti Maria (sper ca bine i-am reÈ›inut numele) a făcut o analiză rapidă de determinare a PH-ului, însa a fost cam el fugitivo È™i la cât de simplu a fost, cred ca măcar asta o puteam face È™i noi. Sunt de acord ca pentru un controlor de calitate, cunoaÈ™terea întregului proces de fabricaÈ›ie este foarte important, însa la fel de importanta e È™i punerea în practică iar asta, mă repet, nu am apucat să facem. Poate e È™i vina noastră ca nu am cerut în mod special acest lucru, deÈ™i am cam dat de înÈ›eles ca am vrea È™i ca suntem dispuÈ™i sa “ne murdărim”, ca doar pentru asta am venit, nu?

Următorul popas a fost și cel mai așteptat de către mine: linia de asamblare. Nu vă închipuiți cât de cool poate să fie o astfel de linie și cât de fascinantă e întreaga mașinărie care lucrează cu o viteza incredibila. Adică e chiar asa cum mulţi dintre noi am văzut doar la televizor: într-un capăt e doar o rolă mare, iar la final, doar cîțiva metri mai încolo, iese produsul gata împachetat și pregătit pentru transport. În întreaga hală, precum şi în interiorul acestor superbe mașinării, aerul și mediul este filtrat și controlat astfel încît să nu existe nici cea mai mică urmă de impuritate care poate afecta gustul și calitatea produsului finit. Singurul dezavantaj al acestor aparate este că la viteza cu care lucrează, precum și datorită masurilor de igiena, este destul de dificil sa zărești ceva mai concret. Cu toate astea însa, senzația pe care o ai atunci cînd ești acolo, este unică.

Chiar dacă pozele nu sunt strălucite, puteți vedea mai sus o parte a întregului proces care, aşa cum spuneam, are loc într-un ritm amețitor, dar care este necesar pentru a putea scoate pe piața zilnic în jur de 1,5 milioane de cutii și paharele pline.

Hala uriasaUltima oprire în aceasta “cruciadă” a fost la depozite care sunt È™i ele….wow. URIAȘE. GIGANTICE È™i….friguroase. Aici mi se pare fascinant cum într-o incăpere atît de uriaÈ™a se poate păstra tot timpul temperatura constantă precum È™i o atmosfera controlata. Ventilatoare enorme, filtre peste filtre È™i, ca peste tot în fabrică, un control total È™i permanent din partea personalului.

Åži uite aÅŸa, am ajuns la finalul drumului, însa nu înainte de a ne întîlni È™i cu “leul”, în persoana lui Mihai care se pare ca ar fi făcut urât dacă ne-ar fi văzut în afara liniuÈ›ei galbene, deÈ™i pe toată durata vizitei ne-am conformat cu toÈ›ii cât se poate de bine :)

In concluzie

ÃŽn final pot să spun că a fost o experienţă unică pe care aÅŸ repeta-o oricand. Regret însa aÅŸa cum am mai spus că toată această aventură a fost mai degrabă o vizită în fabrică È™i mai puÈ›in un job pentru o zi, iar din acest punct de vedere, îmi invidiez colegii de echipă pentru că ei chiar au pus mâna È™i au muncit în partea lor de vizită. Un alt aspect care puÈ›in m-a dezamăgit e faptul ca efectiv nu am văzut pic de lapte sau produs în mai toată vizita. Ok, am înÈ›eles că totul se face într-un sistem închis, pentru siguranÈ›a È™i pentru a nu se contamina produsul, dar parcă totuÈ™i, aÅŸ fi vrut să vad ceva, un tanc mare cu un geam unde sa văd cum se învîrte laptele, cum se adaugă fermenÈ›i È™i alte ….. chestii. Nu am văzut decît foarte puÈ›in produs în tot acest traseu. ÃŽn schimb am văzut sute de È›evi care au adăugat alte zeci de kilometri în acest lung drum al laptelui.

În ceea ce priveşte iaurtul Danone, deși tot nu am aflat ce se pune cu adevărat în el, voi continua să-l cumpăr pentru că cel puțin am certitudinea că totul se face în condiții depline de igiena și de siguranța iar asta e suficient pentru mine. Consider ca un aliment este dăunător pentru organism doar consumat în exces, iar noi chiar nu facem deloc exces în ceea ce privește consumul de iaurt Danone. Iar dacă e sa-i puricăm compoziția și să aflam ce conține el cu adevărat, atunci ar trebui să facem la fel cu absolut toate alimentele pe care le cumpăram și le folosim. Suntem naivi dacă avem impresia că puii din supermarket au fost hrăniți și tratați corespunzător, sau ca toate condimentele la pungă sunt doar legume uscate, sau că pîinea din magazin e doar din făină și apă sau chiar și că roșiile cumpărate din piața nu au fost stropite sau că nu au fost ajutate să crească mari și frumoase. Dar asta e deja o altă poveste pe care poate o voi povesti cu altă ocazie.

La final, le mulÈ›umesc celor de la Danone È™i Blogal Initiative pentru această ocazie unică, iar vouă, celor care aÅ£i avut răbdare pâna aici, vă cer scuze dacă am mai făcut greÈ™eli de exprimare sau nu am fost destul de coerent. Iar dacă nu aÅ£i găsit aici ceea ce cautaÈ›i, vă invit să descoperiÈ›i È™i alte puncte de vedere citind impresiile celorlaÈ›i doi inspectori de calitate care au fost prezenÈ›i pe acest traseu: Gramaticu Ioana – in vizita la Fabrica Danone si Diana Andrei – despre Danone, din spatele uÈ™ilor închise.

3 thoughts on “Povestea cavalerului alb pe Drumul Laptelui

  1. N-am mai reusit aseara sa ajung din lipsa de timp, am fost prinsa nu multe altele. Sper sa fiu iertata.
    Imi place cum ai scris si chiar daca atunci cand am intrat m-am speriat ca-i cam lung articolul, l-am citit cu mare placere si interes. Sunt convinsa ca experienta a fost una deosebita dar nici macar acum, dupa ce v-am citit pe amandoi, pe tine si pe Mihai, n-as da vizita la ferma pe nimic altceva. :)
    Felicitari pentru articol. Sper sa ne vedem maine. :)

  2. Foarte frumos, sa citesti aceste cuvinte chiar merita imi place ca ai avut o experienta frumoasa.

  3. ???????Abaxy says:

    ???????? ???? ?????? ???? ?????? 2017 ???? ?? ??????????????, ? ?? ???????????!

    ???? ?????? ???? ??????? ??????. ????? ???????? ?????

    ???????? ????? ????? ?????? ?? ???????? ?????????? ?????????, ??? ??????????!

    ?? ????????????? ??? ?????? ???? ?? ???????? ?????????? ?????????.

    ?????? ???? ?? ???????? ?? ????????? ?? 500 ???.

    ???? ???? ???????, ???????? ??? ????: bazy-gorodow(???????)yandex.ru

    ???? ?????? ???? ??????? ??????. ??????? ???? ?????? ????????

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>